Medicamente macrolide pentru prostatită, Macrolide de ultima generație cu prostatită
Traducere "antibiotice macrolide" în engleză
Deoarece au o structură similară unei substanțe din structura peptidoglicanului, beta-lactamicele se leagă de enzima responsabilă de asamblarea finală a acestei componente bacteriene. Astfel, unii polimeri lineari de peptigloglican nu pot fi asamblați în structura de rezistență utilizată în peretele bacterian.
Fiind fragilizat, peretele permite trecerea apei și liza celulară prin osmoză, atunci când bacteria se află într-un medicamente macrolide pentru prostatită hipoton. Vancomicina țintește un stadiu mai precoce al formării peptidoglicanului, inhibând legarea pentapeptidelor de membrana celulară.
Cele mai eficiente medicamente pentru tratamentul prostatitei
Bacitracin stopează formarea peretelui bacterian prin inhibarea formării de polimeri liniari din acid N-acetil muramic și N-acetil glucozamină. Inhibitorii sintezei de proteine Aceste medicamente antibiotice țintesc producția bacteriană de proteine, având un efect bacteriostatic. Acest lucru se realizează prin inhibarea translației sau a transcripției, prin legarea la subunitățile ribozomale 50s, 30s.
Specificitatea unor antibiotice pentru bacterii se datorează afinității pentru subunitățile specifice procariotelor.
- Medicamentele antibiotice
- Ce antibiotice să luați cu prostatită? - sănătatea bărbaților
- Simptome de prostatită și masaj de tratament
- Forum masaj pentru prostatita
- Durerea de prostata cauze
- Medicament pentru prostatită | Site-ul oficial ProstEro
- Diagnostic dediagnostic de prostatitade prostata
În plus, ribozomii mitocondriali din celulele umane normale, similari cu cei bacterieni, sunt protejați de atacul antibiotic de către membrana mitocondrială. Inhibitorii de sinteză a acizilor nucleici Aceste medicamente blochează enzime specifice bacteriilor pentru a opri procesul de sinteză sau condensare a acizilor nucleici.
De exemplu, pot fi inhibate polimeraze diferite de cele din celulele eucariote sau o enzimă numită giraza, responsabilă de superspiralarea ADN. Aceste medicamente sunt bacteriostatice. Metronidazol și rifampicina, care acționează prin mecanisme aparte pentru a inhiba ADN, respectiv ARN, sunt bactericide.

Inhibitorii sintezei de acid folic Acești agenți antibacterieni acționează fie în etapele intermediare ale producției endogene de folați stadiul de p-aminobenzoatfie asupra enzimelor reponsabile de etapele finale fiind, structural, analogi de folați. Folații sunt necesari sintezei de acizi nucleici, iar unele bacterii pot sintetiza acest compus în interiorul celulei, dar nu îl pot obține din mediu. Fiind blocată calea endogenă de producere a folaților, efectul este unul bacteriostatic.
Ce antibiotice să luați cu prostatită?
Inhibitorii sintezei de acid micolic Aceste medicamente acționează asupra bacteriilor care conțin acid micolic în perete micobacterii, inclusiv bacilul tuberculozei. Izoniazida are efect bacteriostatic, atunci când micobacteriile se multiplică lent și bactericid, atunci când microorganismele se divid rapid.
Tratament neobișnuit al prostatitei Infecția cu Mycoplasma genitalium se poate complica cu epididimită, artrită reactivă și prostatită cronică la bărbați, iar femeile ce au avut în antecedente o infecție cu M. Ca tratament profilactic este indicat: pentru profilaxia infecţiei cu Pneumocystis carinii la pacienţii imunodeprimaţi la pacienţii infectaţi cu HIV, administrarea profilactică pe termen lung a sulfametoxazolului şi trimetoprimului a redus riscul de pneumocistoză şi toxoplasmoză cerebrală ; - la pacienţii supuşi transplantului. Bolile transmisibile sexual reprezintă o problemă de sănătate publică cu implicaţii extrem de variate, clinice, sociale şi economice, a căror amploare este adesea subestimată atât de medici, cât şi de pacienţi. Incidenţa în creştere a uretritelor persistente sau recurente ar putea fi explicată prin emergenţa microorganismelor rezistente la ultimele tratamente ymaqibasy.
Altele, însă, sunt prost absorbite din tractul digestiv, fiind mai potrivite pentru administrarea parenterală intravenos — vancomicina, gentamicina. Distribuția antibioticelor depinde, în continuare, și de afinitatea lor pentru lipide.
Macrolide de ultima generație cu prostatită
Medicamentele lipofile tind să aibă un volum de distribuție mai larg, penetrează mai bine în țesuturile profunde și sunt metabolizate mai frecvent pe cale hepatică.
Acestea sunt macrolidele, fluorochinolonele, rifampicina, linezolid. Antibioticele hidrofile se situează la polul opus, având un volum de distribuție mai redus, eliminare hepatică neschimbată și clearence crescut la pacienții cu infecții sistemice. Acestea includ beta lactamicele, glicopeptidele, aminoglicozidele.
Farmacocinetica fiecărei clase medicamente sau a preparatelor antibacteriene în parte contribuie la selectarea unui agent terapeutic potrivit contextului clinic. De exemplu, boala renală cronică contraindică utilizarea nitrofurantoin, iar insuficiența renală acută contraindică aminoglicozidele, antibiotice puternic nefrotoxice. Farmacodinamica antibioticelor este și ea importantă în alegerea agentului potrivit. Se iau în considerare factori precum tipul de infecție și sensibilitatea germenului la medicament, distribuția acestuia în țesuturi, efectele adverse și toxicitate, medicamente macrolide pentru prostatită și gravitatea infecției sau co-morbiditățile pacientului.
Care sunt antibioticele pentru prostatitis?
Active pe stafilococi, E. Pe măsură ce s-au dezvoltat următorii compuși, spectrului lor de acțiune li s-a adăugat Pseudomonas, gram pozitivii și anaerobii. Sunt folosite cu precădere în infecțiile urinare, prostatite, gonoree, diaree de etiologie bacteriană. Antibioticele cu toxicitate crescută neomicină, kanamicină sunt utilizate local.

Mafenid este folosit ca și tratament local, în arsuri. Se utilizează și în sifilis, boala Lyme. Util în tratamentul abceselor pulmonare și al infecțiilor osoase, având o penetrare foarte bună în acest țesut.

Nu sunt active pe stafilococul meticilino-rezistent sau mycoplasme. Se utilizează în pneumonii, sepsis, gangrenă, infecții Pseudomonas sau cu bacterii rezistente la antibioticele uzuale.

Penicilinele sunt cele mai alergogene și se realizează o hipersensibilitate încrucișată cu cefalosporinele persoanele alergice la peniciline sunt frecvent alergice și la cefalosporine. Riscul de a dezvolta o reacție alergică este crescut la pacienții care suferă de astm, febra fânului sau eczemă.